„E pe percentila 25.” Propoziția asta e des înțeleasă greșit — ca și cum ar fi un punctaj, iar copilul ar fi luat un patru din zece. Nu este.
Percentila este o poziție, nu o notă
Dacă ai aduna o sută de copii sănătoși de aceeași vârstă și i-ai așeza în ordinea greutății, percentila spune al câtelea ar fi copilul tău în șirul acela. Percentila 25 înseamnă că 24 sunt mai ușori și 75 mai grei. Toți cei o sută sunt sănătoși. Cineva trebuie să fie și pe locul 25.
Ce urmărim de fapt
Direcția, nu poziția. Un copil constant pe percentila 15, de la o lună la un an, crește exact cum trebuie — pe culoarul lui. Un copil care cade de la percentila 50 la percentila 15 în câteva luni merită investigat, chiar dacă cifrele lui par încă „mai bune” decât ale primului.
De asta măsurăm la fiecare control și trecem valoarea pe curbă. O singură măsurătoare nu spune aproape nimic. Două măsurători consecutive spun o direcție. Trei spun o poveste.
Când schimbarea de culoar e normală
În primele luni, unii copii își găsesc culoarul abia după câteva săptămâni — un bebeluș născut mare dintr-o mamă cu diabet gestațional, de exemplu, poate coborî firesc spre percentila lui genetică. La fel, în jurul vârstei de un an, când copilul începe să meargă și ritmul de creștere încetinește natural, curba se aplatizează la aproape toți.
Ce merită să reții: nu compara copilul cu alți copii, ci cu el însuși de la controlul anterior. Asta face și curba de creștere.