Colicile înseamnă perioade repetate și prelungite de plâns, agitație sau irascibilitate, fără o cauză vizibilă, la un bebeluș sub 5 luni care altfel este sănătos, crește bine și nu are febră. Apar de obicei în jurul vârstei de 2–3 săptămâni, ating vârful la aproximativ 6 săptămâni și se retrag, la majoritatea copiilor, până la 3–4 luni.
Poate ai auzit „regula lui 3” — peste 3 ore pe zi, peste 3 zile pe săptămână, peste 3 săptămâni. Definiția aceea a fost abandonată: pragurile erau arbitrare, îi cereau părintelui să cronometreze plânsul și nu spuneau nimic despre cât de greu îi este familiei. Astăzi contează tabloul, nu cronometrul.
Ce ajută
- Purtatul în brațe sau în sistem de purtare, cu mișcare continuă.
- Zgomot alb constant — aspirator, ventilator, aplicație dedicată.
- Poziția pe antebraț, cu burta în jos.
- Alăptare la cerere, fără program impus.
- Eliminarea aerului după fiecare masă, cu răbdare.
- Un mediu mai puțin stimulant seara: lumină scăzută, mai puțini oameni, mai puțin pasat din braț în braț.
Ce contează cel mai mult: să te schimbi cu cineva. Plânsul prelungit epuizează. Dacă simți că nu mai poți, pune bebelușul în siguranță în pătuț, ieși din cameră câteva minute și respiră. Este întotdeauna varianta mai bună decât să rămâi la limită.
Când nu sunt colici
- Nu crește în greutate, sau scade.
- Vărsături în jet, repetate, sau vărsături verzi.
- Sânge în scaun.
- Febră.
- Plâns brusc, în crize, cu paloare și picioare strânse la burtă, alternând cu perioade de moleșeală.
- Plâns care s-a schimbat brusc ca ton sau intensitate față de zilele anterioare.